Harta de orientare

A parcurge un traseu de orientare impreuna cu exploratorii este una dintre acele activitati care poate contribui la consolidarea echipei, poate oferi momente de neuitat dar si sansa de a-si dezvolta spiritul de observatie si chiar…cunostiintele matematice. Unul dintre elementele esentiale in parcurgerea unui traseu de orientare il reprezinta harta de orientare. Rolul acesteia este acela de a-i oferi participantului indicatiile esentiale referitoare la locul in care se afla. cum arata traseul pe care il are de parcurs, obstacole si imprejurimi. Harta de orientare este diferita de o harta turistica, oferind mult mai multe detalii necesare in parcurgerea cu bine a unui traseu de orientare. Pentru descifrarea unei harti de orientare este importanta cunoasterea urmatoarelor semne conventionale

 

Elemente naturale de decor

liniile de nivel – în legenda oricărei hărţi de orientare este prezentată o mărime căreia i se spune ECHIDISTANŢĂ. Astfel,cu aceasta precizare, se va face o asociere între înalţimile relative de pe hartă. Numărând liniile de nivel între punctul de start şi cel de sosire de pe hartă, adunându-le numai pe cele pe care le parcurgem în urcare, obţinem “diferenţa de nivel” a traseului. Obţinerea unei cifre ridicate va însemna un traseu dificil.
ruptură de teren – e uşor observabilă, greu de trecut adesea, reper sigur. Întâlnită des în terenul de orientare, se prezintă ca un perete de pământ (sau rocă) destul de abrupt. Este rezultatul unei alunecări de pâmânt, al unei activităţi umane în vederea construcţiei unui drum, al eroziunii accentuate a solului etc.
rigola – se prezintă sub forma unui şanţ, fiind rezultatul unei eroziuni. De regulă, rigolele sunt uşor de trecut. În urma unei ploi recente se poate ca în ea să fie apă, deşi pe hartă apare ca fiind lipsită de apă. Trebuie înţeles că nu se poate edita câte o hartă după fiecare ploaie sau în fiecare anotimp (Atenţie toamna ! – frunzele pot acoperi cărările şi de aici o mulţime de greutăţi)
mamelonul– este partea superioară a unui deal, denivelare ,etc.
depresiune– o groapă de dimensiuni mai mari uneori; este inversul mamelonului –vizuina– o groapă, o vizuină(de vulpe,de arici,de urs …). Este un reper bun.

Ape

apele care au un caracter permanent sunt în general râurile şi lacurile. În funcţie de dimensiuni, ele pot (sau nu) fi trecute de orientarist. Se evită pe cât posibil ca traseul de orientare să nu se intersecteze cu pârâuri (râuri) greu de trecut , tocmai pentru a preîntâmpina accidentele. Se poate însă ca linia ce uneşte 2 puncte de control să fie “intersectată” cu un lac. Dacă acesta are dimensiunile mari, trebuie trecut în înot. Glumeam … bineînţeles că există şi o rută ocolitoare care nu va necesita o pereche de adidaşi uzi. Revin, şi precizez aici că lungimea traseului este calculată “as is” – adică e lungimea marcată pe hartă şi nu cea pe care o parcurge sportivul. Adeseori, cea din urmă e mult mai mare decât prima. Se practică însă şi calculul distanţei astfel încât obstacolele greu de trecut pot mări (sau micşora) traseul.

pârâurile pot avea un caracter nepermanent, fiind seci în perioadele cu puţine precipitaţii, şi abundente chiar în apă imediat după o ploaie.
groapa cu apă poate fi una naturală sau una făcută de om.
podeţul este locul pe unde se poate trece un curs de apă mai mare.

Caracteristici de teren



Elemente create de om 


Pietre


Vegetatia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s